Sacalul cel siret Alexandrescu Daniela Photography & thoughts
se zbatea cumplita fiara intre drugii de fier ai capcanei. Atat de bine
facuta era, incat tigrul nu izbuti sa indoaie nici un singur drug.
Dar intamplarea a facut ca un om sa treaca in vremea aceea prin apropiere. Dand ochii cu el, tigrul a prins a se vaicari spasit:
- O, bunule parinte, indura-te de mine si sloboade-ma!
- Da, cum de nu! A raspuns drumetul. Eu te slobozesc si tu ma sfasii pe loc.
- Da’ de unde, stapane! Jur ca nu voi mai supara nicicand o
faptura-nsufletita. De-acum si pana la sfarsitul zilelor mele voi fi o
sluga supusa omului. - Daca-I asa – s-a bucurat drumetul – atunci te slobozesc.
s-a vazut slobod. Dar n-a apucat omul sa faca nici un pas ca tigrul l-a
si trantit turtindu-l sub greutatea lui, si a marait:
- Prostule! Acu’ voi pranzi din carnea ta!
- Cum se poate? s-a rugat bietul om. Te-am scapat de la moarte si vrei sa ma mananci? Oare asta se cheama dreptate?
- Inceteaza cu palavragelile despre dreptate! A strigat tigrul. Nu-I nici un fel de dreptate pe pamant!
- Ba da, este! Intreaba pe cine poftesti. Toti iti vor spuneca este.
- Bine – s-a invoit tigrul. Ii vom intreba pe cei dintai trei pe
care-I vom intalni si daca ei spun ca dreptatea dainuieste, te voi
cruta. Dar daca-I voi auzi zicand ca nu-I dreptate pe pamant, te voi
manca, fara doar si poate!
au dat peste un papagal posomorat, sezand pe o craca de bananier.
- Asculta, papagalule! i-a strigat tigrul. Ia zi, e dreptate pe pamant?
- De o suta de ani traiesc pe lumea asta. In toata lunga mea viata
n-am facut rau nimanui. Iar umflatul sarpe boa mi-a inghitit azi
dimineata puisorii. Nu-I dreptate pe pamant! - Iaca, vezi? Si-a ranjit tigrul coltii. Nu-I dreptate!
- Sa mergem mai departe – a spus omul. Sa intrebam palmierul de colo.
- Ia zi, palmierule, e dreptate pe pamant?
- Ani si ani de zile s-au adapostit de arsita la umbra frunzelor mele
oameni si fiare. Dar un mistret s-a ivit de dimineata si mi-a daramat
radacinile. Si-acu, iaca, sunt sortit pieirii. Nu-I dreptate pe pamant!
- Asa-I, nu-I dreptate pe pamant! A marait tigrul si, batandu-si coastele cu coada, s-a pregatit sa sara asupra drumetului.
- Asteapta! s-a rugat omul. Mi-ai fagaduit ca vom intreba de trei ori, si am intrebat de doua ori, deocamdata.
- Ei bine, fie, sa-l intrebam pe sacalul asta care ne alearga-n intampinare – se-nvoi tigrul.
Daca sacalul a ajuns in dreptul lor, i-a grait drumetul:
- Asculta si judeca pricina dintre noi. Tigrul asta a cazut in
capcana. I-am auzit gemetele, mi-a fost mila de el, am tras zavorul si
l-am lasat slobod, iar acu’ vrea sa ma inghita. Spune, asta se cheama
dreptate?
- Stai, stai, n-am inteles mai nimic din tot ce-ai spus. Ia mai povesteste-mi o data intamplarea!
- Tigrul asta a cazut intr-o capcana – a inceput drumetul. L-am auzit
vaicarindu-se, mi s-a facut mila de el si l-am slobozit. Acu’ tigrul
vrea sa ma manance. Ei, spune, asta se cheama cinste? Oare nu mai e
dreptate pe lume?
- De – a rostit ganditor sacalul – tare incurcata poveste! Nu-I de del
usor s-o descurci. Spui, asadar, ca tigrul trecea pe langa capcana,
ti-a auzit strigatele si-a tras zavorul…
- Nu – i-a taiat omul vorba – tocmai pe dos. Tigrul se vaita in capcana si eu l-am slobozit.
- A, pricep – a dat din cap sacalul. Capcana urla in tigru si tu ai slobozitcapacana…
- Uf, ca greu mai pricepi! s-a suparat tigrul. Eu eram in capcana si omul asta a trecut pe langa capcana. Pricepi acu’?
- Nu te mania, iubite stapane – a raspuns cam prosteste sacalul. Vai,
tare-I greu sa te descurci in povestea asta…Daca as fi vazut eu, cu
ochii mei, cum s-au petrecut toate, atunci ar fi fost altceva. - Sa ne intoarcem la capcana, acolo ai sa te lamuresti – a zis tigrul.
Iar de nu, am sa te mananc si pe tine, cum am sa-l mananc pe el!
Omul, tigrul si sacalul au pornit catre capcana. Acolo tigrul a spus:
- Eu eram in capcana, pricepi, iar el a trecut pe langa capacana. A
strigat, mi-a auzit strigatul, a tras de zavor si m-a slobozit. Pricepi? - Pricep, acu’ pricep! s-a bucurat sacalul. Eu eram in capcana, omul a
auzit…capcana era in capcana, iar el…Iaca, iar vorbesc anapoda, vai de
capul meu! Cred ca pana la urma tot n-am sa pricep povestea asta
incurcata…
- Ba ai s-o pricepi, si-apoi te voi inghiti! Asculta, dar! Uita-te la mine! Eu sunt tigrul! Ai priceput?
- Priceput, stapane…
- Iar el e omul. Ai priceput?
- Priceput, stapane…
- Iar asta-I capcana. Ai priceput?
- Priceput, stapane…
- Iata deci ca eu, tigrul, eram in curca asta, iar el, omul, trecea prin preajma. Ai priceput?
- Nu te supara, stapane, dar n-am priceput…
- Ei, prostule, neghiobule, ce nu poti pricepe? Raspunde!
- Nu pricep cum de-ai putut cadea in capcana asta.
- Ce nu pricepi, nenorocitule? Raspunde pe loc!
- Mi se pare ca nici in ruptul capului nu poti incapea intr-o capcana
atat de mica. Da,da, de buna seama, nicicand n-ai putea intra intr-o
capcana ca asta.
Atunci tigrul isi pierdu bruma de rabdare.
- Priveste, daca nu crezi! s-a rastit el si, cat ai clipi, a zburat in capcana. Ai priceput cum vine treaba?
- Priceput! A strigat sacalul, incuind usa cu zavorul.
- Iaca vezi! i-a spus omul atunci tigrului. Ziceai ca nu-I dreptate
pe lume. Dar mi se pare ca, daca tigru-I prins in capcana, se cheama ca
tot mai e o dreptate pe pamant.
