Poze cu bebe din acest week-end

Publicat de alexdana

Ce poti sa-ti mai doresti decat sa-ti vezi copilul fericit si sanatos la aer curat? Dar ma gandesc mereu ca el nu va avea bucuria pe care am trait-o eu in copilarie la bunici, cu pasarile care se duceau care incotro prin curtea noastra sau a vecinilor, porcii pe care ii hraneam cu resturile de la masa servita de noi, lucru care imi starnea revolta permanent, caii, legati la caruta, ce-i alergam pe ulitele satului, udatul legumelor din gradina bunicilor si fuga in fundul curtii cu rosiile (deliciul meu chiar si azi) bune ale bunicii pentru a le savura pe nerasuflate, prinsul fluturilor si al altor insecte si "capusite" in insectare improvizate, joaca la coltul ulitei cu copiii, mersul fortat la biserica, rugaciunile si cantecelele invatate, mersul la garla, la padure cu bunicul, cu prietenii, momentele cand aduceam vaca de la tarc si altele, care mi-au marcat personalitatea si probabil, celor care stiu despre ce vorbesc, deasemenea. Erau vremuri care merita povestite asa cum marele scriitor Ion Creanga, le-a descris atat de frumos in minunatele sale "amintiri din copilarie".
Se simte un vant de schimbare care va transforma treptat, timpurile, in ceva care nu aduce deloc cu ce a fost sau mai este inca. Putinul acela, care pe noi ne-a ridicat in picioare atat de frumosi si intelepti, pe copiii nostri nu ii va atinge decat prin povestile noastre despre "amintirile din copilarie". Eu am strans, fara sa ma gandesc, ca ce stiam odata, va disparea cu timpul, pe pagini multe, momente frumoase si ...mai putin frumoase de-a lungul timpului apoi le-am strans in coperti groase pentru a le da viata mai tarziu cand voi simti ca incep sa uit. Am realizat atunci ca mintea noastra este usor volatila astfel ca n-am putut rezista sa astern pe hartie acele franturi din viata mea, care mi-au dat un scop chiar fara sa-mi dau seama.

Inca ma straduiesc sa creez un mediu in care bebele meu sa evolueze uniform. Vreau sa cunoasca toate starile prin care trece un copil cand e protejat si poate sa fie el insusi. Pentru ca, in pofida frustrarilor de atunci, cand eram copil, totusi am simtit ca sunt ferita de pericolele vietii din capitala. Nu exista nesansa sa te loveasca vreo masina din cauza vitezei sau neatentiei, bolile nu aveau nume pentru ca nu erau grave exista la indemana mereu "instrumentarul" pentru vindecarea bolii (toate acele ingrediente pe care le are oricine in casa au un rol deosebit de benefic insa din pacate, s-au uitat sau s-au pierdut sau medicina moderna ia locul medicinei naturiste), nu mai zic de mancare, care colcaia de ingrediente sanatoase. Acum as vrea din suflet sa mai pot sa fiu copil sa ma simt cum ma simteam atunci. Un lucru e sigur. Abia tarziu am inceput sa apreciez beneficiile vietii la tara, la bunici.

Cel mai important lucru este ca am invatat sa avem mult bun simt. In sat, cand dadeam o fuga pe la prieteni sau rude, cu oricine ne intalneam salutam politicos. Raspundeam pertinent la intebari si multumeam chiar si pentru o cutie cu chibrituri. Lumea era atat de mica si exista atata rusine incat nu-ti permiteai sa o dai in bara. Daca cineva avea nevoie de ajutor saream cu totii. Atunci nu intelegeam toate aceste lucruri dar odata ce le invatai deveau parte din tine. Pana si faptul ca ajungeam, datorita muncii pe care o prestam cot la cot cu toti ceilalti copii, sa fim mai uniti si sa dobandim si sa dezvoltam o maturitate iesita din comun. Si acum, daca mergi in satele din tara noastra, vei ramane surprins cum un copil poate sa faca fata la conversatiile dintre adulti.
Sper din tot sufletul ca si acei copii, uitati in lumea asta, sa aiba o sansa cum am avut si noi, de a merge mai departe cu bagajul complet al celor "7 ani de-acasa" si sa razbata mai departe de granita sau orizontul satului, comunei sau orasului in care au trait si sa dea tot ce au ei mai bun acestei lumi pe cale sa se destrame. Iar copilului meu ii doresc sa isi poata forma, cel putin, fondul standard pentru a incalzi si topi sufletele oamenilor. Si-i mai doresc sanatate. Deasemenea tuturor copilor.


Posted by Picasa

Publicat de alexdana

Fumatul, o utilitate?

Uite un subiect care m-a atras foarte tare inca de mic copil. Nu m-am apucat sa fumez atunci dar mai tarziu am savurat acest viciu pana la a ajunge sa trag cateva concluzii. Bineinteles ca voi enunta cateva din marile dezavantaje ale fumatului (aviz adolescentilor) si chiar voi povesti fragmente din tineretea mea alaturi de prietena mea cea mai buna, tigara (unii ar comenta "get a life, lunatic woman!!!". Da, stiu ca fac reclama dar nu este asa. Tinerii si adultii au dreptul de a alege, singurii care nu au acest drept sunt copiii pana in 18 ani, in unele tari chiar pana la 21. Deci, inainte de a le lasa mana libera trebuie sa cunoasca efectele nocive ale fumatului. Si pentru asta exista informatii la alegere pe internet, un alt viciu periculos. Apoi pot alege. Inainte de orice trebuie sa stie ca echilibrul trebuie sa fie principala lor preocupare in orice lucru pe care se decid sa-l aduca in viata lor. Fumatul poate sa fie extrem de nociv dar e intelept sa alegi calea cea mai putin daunatoare de a-l integra in obiceiurile tale. Francezii, care sunt maestri la acest capitol, au recunoscut pericolul la care se expun, si au inceput fumeze tigari usoare (gudron si nicotina la nivele cat mai scazute). Interesant este ca organismul ficaruia reactioneaza diferit la acest viciu. Unii nu vor avea de suferit, in timp ce altii vor dezvolta diferite afectiuni de la usoare la foarte grave, chiar fatale. De aceea iar trag un semnal de alarma pentru cei care vor sa experiemnteze sau deja sunt prinsi in acest cerc vicios (oamenii care lucreaza, in genere, au tendinta sa se apuce de fumat si sa mentina acest obicei nesanatos datorita mediului de lucru sau mediului colegial care isi pune foarte usor amprenta asupra personalitatii lor) si le sugerez sa isi urmareasca starile care apar ca urmare a fumatului si sa constate daca acest viciu ii afecteaza intr-un fel sau altul, chiar si pe termen scurt. Exista posibilitatea sa poti sa controlezi aceste reactii adverse renuntand cat mai repede la fumat. Pe termen lung fumatul poate sa fie foarte greu de eliminat din sistem. Pentru tineri este la indemana sa faca aceste constatari. Tinerii pot sa descopere ca fumatul nu le creaza starea de euforie pe care o cauta si atunci poate sa fie chiar un semnal de alarma. Apoi sunt durerile de cap sau ameteala pana la lesin chiar si dupa mai multe "sedinte" de fumat. Asta defapt iti sugereaza ca organismul nu se poate adapta usor la acest "intrus". Pentru cei care au inceput sa fumeze si starile acestea au fost imediate si au disparut la fel de repede nu ar putea sa le afecteze sanatatea decat printr-o rata medie a vietii mai scurte, dupa unele statistici, cu aproximativ 14 ani.



Ma confrunt cu o problema legata renuntarea la fumat. Ca multi fumatori imi doresc sa ma las. Motivatia exista insa traiesc, pentru ca aici am vrut sa ajung, o dilema. Motivatia este mult mai puternica. Dar totusi fumatul m-a ajutat atunci cand credeam ca nimic altceva nu a putut. Iata ce vreau sa spun: am constatat ca procesul de inhalare poate sa accelereze starea in care te afli la momentul respectiv. Undeva scria ca e legat de faptul ca mintea este odihnita (de regula dimineata) si atunci, paradoxal, este un stimulent pentru diversele activitati. Daca te rapune oboseala tigara te moleseste mai rau. Deci, cum spuneam, tigara te ajuta sa te concentrezi daca esti intr-o activitate care presupune acest lucru (invatatul, jocurile logice sau chiar la munca), te ajuta sa te relaxezi atunci cand dai organismului tau "comanda" de a se destinde. Daca esti nervos si crezi ca tigara te calmeaza este doar autosugestie, in realitate simturile tale sunt exacerbate si poti sa devii un pericol pentru tine si pentru ceilalti, in cazul in care nu poti sau nu stii cum sa controlezi aceste stari. Daca esti suparat se poate chiar sa dai in depresie. Daca se intampla sa ai rezultat bun la suparare sau nervi asta este doar puterea gandului, despre care am discutat intr-un alt blog. Si toate astea le-am observat acest timp lung in care am tot fumat. Puterea observatiei este foarte importanta. Pe mine m-a ajutat sa realizez ca ceea ce faceam rau defapt, intr-un fel sau altul, poate sa fie si benefic, daca stii cum sa lucrezi cu asemenea treburi. Asa iti dai seama cand trebuie sa eviti a folosi tigara ca adjutant sau nu.

Pe de alta parte tigara imi mananca mult din timp. Nu mai fac sport cum faceam alta data. Nu mai mananc asa sanatos ca inainte. Somnul este precedat, uneori, de dureri de cap, pe care le contraatac cu cele mai bune pastile (cel putin petru mine), Saridon. Numai lucruri rele se intampla daca nu stii cum sa le combati.

Ca sa fac o paranteza (fara paranteze) as putea sa scriu ceva despre mine. M-am ghidat dupa un principiu pe care, fara sa vreau, l-am integrat perfect in viata mea, si anume cel al dualitatii, frumos descris de chinezi, cand au enuntat cele doua concepte religioase, yin si yang, la noi a fost Caragiale, care a dat viata oximoronului prin simplul "curat, murdar". Am ales prietenii care mi-au fost si dusmani totodata. Chiar si azi, cand ma gandesc, la fel procedez, si cred ca inconstient. Ca si cand mi-ar fi intrat in sistem, in sange aceasta batalie intre bine si rau, simt nevoia sa o alimentez constant. Asa se intampla cu tigara, prieten si dusman in acelasi timp. Vreau sa-l scot din sistem dar fara el nu as fi cea care a adus asa mult aport in multele activitati pe care le-am realizat. Totusi se poate trai si asa daca, asa cum spuneam, stii sa controlezi in favoarea ta.







veverite vs. sobolani

Publicat de alexdana


Iata o veverita pe care, cu inversunare, o urmaream doar ca sa imi improspatez memoria de cate ori voi avea nevoie. Mi se pare un animalut interesant. O inventie inutila dar interesanta asa cum este si cincila sau ornitorincul. Are o agilitate demna de admirat.
Privind la film mi-am dat seama ca Dumnezeu (entitatea superioara care se va numi scurt D) a creat veverita, pe de o parte, si sobolanul, pe de alta, si a inceput sa rada in hohote. Si inca mai rade daca nu s-a saturat inca de ipocrizia de care dam dovada constant. Apreciem si ocrotin un sobolan cu blana si omoram pe celalalt, pentru ca nu este la fel de frumos. Da. Frumos. Frumusetea este un criteriu de selectare. Mai bine ca suntem limitati...Ajung la concluzia ca omul este superficial intru totul. Am mereu aceeasi conversatie cu "jumatatea mea" (a se citi sotul). "De ce iti plac animalutele alea urate? Sperie pe oricine cand le vad si tu te topesti dupa ele", eu raspund "dar sunt totusi frumoase in felul lor". Si chiar sunt. Au cate ceva care te surprinde daca esti atent. De cele mai multe ori imi par defapt neajutorate si parca as vrea sa le ajut cu ceva dar primavara nu se face cu o floare. Totusi sa nu credeti ca sunt vreun militant al drepturilor animalelor. Nu vreau sa fiu ipocrita. Fara carne pe masa n-as fi supravietuit, cel putin asa vad eu lucrurile din unghiul in care stau, si nici n-as fi putut sa folosesc atatea produse cosmetice fara sacrificarea unor specii de animale. Insa, daca stam sa privim din afara, fiecare vietate este supusa legii echilibrului natural. Exista o balanta a lucrurilor pe care noi nu o vedem. Pentru fiecare ban dat vine altul inapoi. Sau pentru fiecare banut luat trebuie sa dai altul inapoi. Si nu ma refer la propriu. Asa ca mereu va exista legea talionului care va echilibra starea de fapt iar noi vom fi sclavii ei oricand si oriunde.
Ca sa continui incursiunea in universul veveritelor citeam undeva ca acestea sunt in pericol mereu de a ajunge sub rotile masinilor, si aici vorbim de acelea care s-au adapostit de ceva timp in parcurile nationale. Really? Si cand vedem vreun sobolan mort in mijlocul drumului: "Ce bine ca a mai murit unul!". Cum poti sa te preocupi de soarta bulgarasilor aramii (ca sa fac o ironie) din coniferele parcului si sa renegi fiintele alea inteligente (dar uratele prin natura cuvantului), pe care le numim sobolani.



A citit cineva "Cel mai iubit dintre pamanteni"?. O carte care te lasa mut de uimire si-ti schimba perspectiva total. Marin Preda vorbea despre ceva real si nu se compara cu ce vezi prin filmele de la Mall unde realitatea devine fictiune; tot ce stiai tu ca este "pe bune" in film e "cool" sau "waw", ca sa citez din argoul clasic de Bamboo.
Ei bine ar fi si altele de comentat. De exemplu faptul ca sobolanii au adus ciuma...da si ce vremuri. Veveritele, dintr-o proasta informare, par sa fie in regula. N-au nimic, sunt cu analizele la zi, afisate pe panoul de la intrarea in parc. Mami si tati merg cu bebe de mana si ii arata veverita, il ajuta sa se apropie, poate poate reuseste macar sa o atinga pe blanita. E o imagine de vis, de poveste. Dar ce te faci cand realizezi ca acea chimie dintre copil si veverita este defapt un cosmar? Hmm? Pentru ca minunata fiinta care topaie toata ziua si distreaza cascatii este purtatoare a multor boli (de exemplu: trichineloza, leptospiroza, bruceloza, febra aftoasa, gastroenterita virotica, boala Lyme, antraxul, turbarea, toxiinfectiile alimentare s.a.m.d.). Iar ciuma, ciuma o transmite si veverita. Ca doar n-o fi mai fraiera.
Asa ca ganditi-va de doua ori cand va decideti sa le dati mancare din palma. Sau cand vreti sa admirati cu copilul animalutul si mai apoi sa ii permiteti sa il atinga pentru ca nu puteti sa-i refuzati nimic micutului. Si mai mult trebuie sa judecati atunci cand va expuneti copilul la bolile pe care le transmit papagalii. Alea sunt cel putin fatale!!!!!Dar asta e alt topic.

poze si filmulete cu noi

Publicat de alexdana





Posted by Picasa

Despre noi,

Publicat de alexdana









Ca sa incepem cu dreptul as spune ca suntem nedespartiti si ne avem unul pe altul. Mama si copilul. Ne simtim bine impreuna, ne simtim rau impreuna, ce mai, o adevarata echipa de foc. De cand s-a nascut am simtit o legatura speciala intre noi. Stefi plange cand eu sufar si eu sufar cand il doare ceva. E fericit si rade cand eu sunt fericita si rad. Daca vrea lapte si nu-I gata ma apostrofeza in felul lui, desi pare fictiune intr-un film prost, imi da cana pe jos, ma lovesc la maini, picior sau cap; se intampla sa nu reusesc sa fac nimic fara sa ma ranesc si, unii ar explica prin graba, dar n-are absolut nici o legatura, este simpla putere a gandului. Puterea gandului ne ajuta sau ne loveste pe potecuta usot batatorita a vietii noastre. Daca dorinta e puternica, in multe cazuri, aceasta se implineste; daca visurile tale au mers alaturi de tine o vreme lunga devin parte din tine si chiar se vor transforma in realitate; chiar si atunci cand simti durerea venind in trupul tau sau in suflet aceasta dispare tot datorita dorintei tale de a te vindeca. Tot ce ni se pare ca vine dintr-o forta superioara este defapt puterea gandului tau. Se spune ca Dzeu este in noi si in toate ce ne inconjoara. Defapt puterea ne vine de acolo. Noi suntem picatura langa picatura Dzeu. Noi avem ce ne trebuie ca sa pasim in "lumina". Si cand scriu "lumina" ma refer la cunoasterea…de sine. Noi putem sa depasim limitele pe care ni le impunem doar daca incercam, facand pasi mici, sa invatam sa ne cunoastem pe noi insine.

Dar sa trecem la pozele cu noi doi. Acum magia este puternica dar maine nu vom mai fi asa frumosi impreuna. Vartejurile vietii si portile care se inchid usor pentru a nu mai fi deschise decat atunci cand va fi nevoie, ajuta mult sa calcam in picioare puterea magiei care ne-a ajutat sa crestem impreuna.

xenofobie sau nebunie?

Publicat de alexdana

Mai fratilor am innebunit cand am aflat cati romani isi fac de cap prin tarile europei si nu numai. Dar din toate Italia se basica cel mai tare. E cumva un joc politic? Ia sa vedem.
Am tot cautat pe internet ceva legat de treaba asta dar tot ce gasesc este doar o majoritate care se opune integrarii romanilor din pricina nesabuitilor care au tot dat tarcoale tarilor europene si le-au dat peste cap universul. Adevarul este ca sunt cativa care merg cu un scop predefinit si acela de a fura, ajungand sa termine treaba mai repede si mai sangeros decat poti sa-ti imaginezi. Dar cum ramane cu restul de...sa zicem...90%? Care au nevoie de o sansa? Aceia care sunt la fel de civilizati ca si ei...nu stiu cum sa ma exprim mai clar. Nu stiu cum de au ajuns la o rata a criminalitatii asa de joasa (o ironie) tarile astea care se sperie de noi? Noi am venit peste ei si le-am nenorocit familii? Doar noi? Cum ramane cu nationalii lor? Nu merita comentate aceste evenimente? Ba chiar ar trebui pentru ca exista. Acolo justificarea care se da pentru diversele infractionalitati este una puerila, la noi e grava. De ce? Pentru ca traim in universuri separate.
Ma stiti filmul Sliders?
La asta ma duce cu gandul nivelul social diferitde al Italiei.
Dar cum ramane cu faptul ca i-au acceptat de la bun inceput tocmai pentru ca aveau nevoie de forta de munca pentru cele mai grele munci? Cum ramane ca astia se duc acolo si isi platesc singuri asigurarile si le umfla buzunarele? Si mai apoi ii expulzeaza pe motiv ca un "frate" de-al lor a facut-o lata? Cum se explica mai departe la noi in tara motivele lor? Dar cum explica ai nostri reactia lor si ce masuri iau? Este la fel de tragic ca si scufundarea Titanicului sau ca holocaustul evreilor. S-ar putea sa fim urmatoarele vitime ale uner proaste comunicari foarte bine regizate.

http://www.adevarul.it/stiri/actualitate/o-romanca-fost-gasita-moarta-o-sosea-rimini

http://www.adevarul.it/stiri/actualitate/revolte-penitenciarele-italiene
http://www.adevarul.ro/articole/romani-banuiti-de-instigare-la-revolta-in-inchisori.html

http://www.adevarul.it/stiri/actualitate/un-roman-suspectat-crima-s-predat-determinat-mama-sa

http://www.adevarul.it/stiri/actualitate/roma-un-roman-fost-batut-crunt-doi-conationali

http://www.adevarul.it/stiri/actualitate/un-poli-ist-italian-este-libertate-uciderea-unei-romance